”Vreau si eu hainute sau pantofiori ca ale colegelor mele!” si-a gasit explicatia
Copilaria este cea mai fascinanta etapa din viata fiecarui pui de om, perioada in care imaginatia pare ca nu are limite, iar lumea exterioara este covarsitoare. In cazul fetitelor, mai ales in jurul varstei de 5-10 ani, acestea incep sa acorde atentie hainelor pe care le poarta, sa le compare cu ale prietenelor sau colegelor lor si chiar sa exprime preferintele clare in materie de stil.
Mediul social, influentele media, dinamica relatiilor de grup si accesul la imagini sunt cateva dintre elementele care modeleaza perceptiile celor mici. Dorinta de a avea ”hainute sau pantofiori precum colegele” nu reflecta doar o atractie pentru frumos, ci nevoi mai profunde de a fi acceptate, de a se integra, de a fi admirate sau de a-si imita modelele de viata.
Dorinta de apartenenta – un mecanism natural in dezvoltarea copilului
Copiii incep sa inteleaga devreme importanta grupurilor sociale si vor sa fie parte dintr-un colectiv. Acesta este motivul pentru care hainele similare cu cele ale prietenelor sau colegelor exprima aceasta apartenenta.
In psihologia copilului, acest comportament este legat de ceea ce se numeste ”identificare sociala”. Prin imitarea stilului sau a preferintelor grupului, copilul incearca sa transmita mesajul ”Sunt ca voi, apartin aici”. In plus, atunci cand colegii raspund pozitiv – prin complimente sau simpla acceptare – acest comportament este intarit si perpetuat. Pentru o fetita care abia incepe sa isi formeze identitatea sociala, astfel de gesturi pot avea o semnificatie enorma.
Cum contribuie parintii la aceste dorinte?
Nu putem ignora rolul pe care il joaca familia in formarea perceptiei despre haine si stil. Fetitele care observa ca parintii acorda o atentie deosebita modului in care se imbraca vor incepe sa vada asta ca o prioritate. De asemenea, parintii care complimenteaza frecvent tinutele copilului intaresc asocierea dintre haine si acceptare.
Mai mult, fetitele isi privesc mamele ca modele de urmat; daca mama este preocupata de aspectul ei, copilul poate incepe sa imite acest comportament, dorindu-si sa fie si ea ”la fel de frumoasa”. Totusi, in unele cazuri, dorintele sunt modelate si de atitudinea parintilor fata de colegii copilului: daca mama sau tata lauda hainele unei prietene de-a fetitei aceasta poate percepe acele complimente ca o confirmare a valorii atribuite unui anumit stil.
Presiunea grupului si competitia sociala
La varste fragede, copiii sunt extrem de sensibili la feedback-ul colegilor. Un compliment pentru un pulover stralucitor sau o pereche de pantofiori sport fete sau cu paiete va crea o dorinta intensa de a avea ceva similar. In unele cazuri, aceasta dorinta poate fi alimentata de presiunea sociala sau chiar de mici competitii nescrise intre fetite.
Aceasta competitie sociala este o etapa normala in dezvoltare, insa poate avea si efecte negative daca fetita simte constant ca nu se ridica la nivelul asteptarilor grupului. Din acest motiv parintii sa ofere sprijin emotional si sa incurajeze copilul sa-si dezvolte increderea in sine dincolo de aspectele exterioare.
Importanta increderii in sine
Pentru fetitele care isi descopera identitatea si locul in grupurile sociale, imaginea despre sine si modul in care se raporteaza la haine si moda sunt strans legate de stima de sine. Increderea in sine se formeaza din primii ani de viata, iar modul in care copilul percepe reactiile celor din jur influenteaza major aceasta dezvoltare.
Atunci cand parintii sau ceilalti adulti din jur pun prea mult accent pe aspectul exterior – fie ca este vorba de complimente excesive pentru o rochie draguta sau de observatii critice legate de felul in care arata copilul – fetitele pot incepe sa creada ca valoarea lor este strans legata de modul in care se prezinta. Astfel, devine crucial ca adultii sa transmita mesajul ca frumusetea este mai mult decat o haina stralucitoare si ca adevarata valoare a unei persoane vine din caracterul, bunatatea si increderea pe care o emana.
O imagine echilibrata despre moda inseamna sa intelegem ca hainele si stilul personal sunt mijloace de exprimare, nu scopuri in sine. Daca o fetita isi doreste sa poarte o rochie colorata sau o pereche de pantofi cu paiete acest lucru ar trebui privit ca o manifestare a creativitatii, nu ca mod de a concura cu altele.
In grupurile de copii, dorinta de a avea haine similare cu cele ale colegilor devine facil o sursa de anxietate pentru cele care simt ca nu ”se ridica la nivelul asteptarilor”. Parintii pot discuta cu fetitele despre faptul ca oamenii sunt diferiti si ca fiecare are propriul stil si propriile resurse. In loc sa promoveze competitia, le pot invata sa admire frumusetea din unicitatea fiecaruia si sa aprecieze ceea ce le face speciale.